In orasul Montpellier, din Franta, datorita faptului ca trei sute de zile pe an sunt insorite, activitatile in aer liber fac parte din stilul de viata al locuitorilor. Inspirat de un copac (Arborele Alb), un arhitect a creat o cladire rezidentiala ce are o fatada cu balcoane si pergole (constructii usoare din lemn) prinse in console, de pana la sapte metri si jumatate lungime.
Arhitectul japonez Sou Fujimoto afirma despre acest proiect: „daca intelegem conditiile de baza ale stilului de viata, atunci trebuie neaparat sa construim si terase exterioare.”
Turnul cu aspect neobisnuit, care include o suta treisprezece apartamente, un restaurant, o galerie de arta si un bar pe acoperis, a castigat un concurs sponsorizat de consiliul local al orasului Montpellier, in anul 2013. Regulile competitiei cereau o echipa formata dintr-un arhitect tanar, si unul mai experimentat.
Arhitectul parizian Nicolas Laisné: credem ca este foarte interesant sa integram in viziunea noastra trei culturi: cea franceza, cea mediteraneana, si cea japoneza. Domnul Laisne, alaturi de asociatii sai de atunci, Dimitri Roussel si Manal Rachdi, de la firma de arhitectura OXO, l-a invitat pe domnul Fujimoto sa faca parte din echipa lor.
Domnul Rachdi, a carui firma este tot in Paris, declara: alegerea noastra de a il contacta pe Sou Fujimoto a fost unanima. Ne place lejeritatea arhitecturii sale, si avem o viziune comuna asupra arhitecturii. Toti cei trei arhitecti sunt inspirati de natura.
Turnul cu saptespreze etaje este aproape identic cu cel proiectat de echipa de arhitecti, in saptamana petrecuta de acestia in biroul lui Fujimoto, din Tokio, dupa ce acesta a acceptat invitatia. Domnul Fujimoto are si el un birou la Paris.
„In timp ce vizitam sudul Frantei alaturi de sotia mea, mi-am dat seama cat de frumoase sunt acele locuri -clima, stilul de viata, lumina. Asadar, visul meu a fost sa creez un proiect acolo, si am fost foarte bucuros cand am primit invitatia,” spune Fujimoto.
Din start, echipa planifica sa proiecteze o cladire inalta, care sa fie mai deschisa decat blocurile-turn obisnuite. Concentrandu-se pe spatiul public, arhitectii au extins o zona peisagistica a unui parc de langa raul Lez, pe partea de vest a cladirii.
”Nu exista garduri. Oricine se poate plimba prin zona, spune Fujimoto. Au inclus si un restaurant, o galerie de arta la etajele inferioare, si un bar pe acoperis, unde un spatiu comun pentru locatari, le permite tuturor, chiar si celor care locuiesc la etajele inferioare, sa se bucure de o vedere panoramica asupra orasului si a marii. Este o extensie a valorii cladirii” spune tot Fujimoto.
Balcoanele personalizate ii ofera fiecarui rezident intre 25 si 125 de metri patrati de spatiu exterior, cu priveliste. Apartamentele duplex au doua balcoane adiacente.
Arhitectul Laisne spune ca proiectul acesta a inventat un nou concept in arhitectura bioclimatica mediteraneana. Si mai adauga: „actualele standarde bioclimatice din Europa sunt adaptate pentru regiunile nordice.”
Laisne: „mi s-a cerut sa construiesc o cladire foarte etansa, cu putine balcoane, si ferestre. La Montpellier, cladirile trebuie sa aiba balcoane mari, pentru activitati in aer liber si pentru a proteja fatadele de soare. Plus ca este bine sa tinem ferestrele deschise mult timp.”
Un aspect neasteptat al designului in console este posibilitatea rezidentilor de a interactiona.
Cand stai afara poti vedea balcoanele vecinilor tai. Aceasta creeaza o senzatie de buna-vecinatate si relationare, dar in acelasi timp, exista distante potrivite pentru a avea suficient spatiu privat, mai spune arhitectul inspirat de natura Fujimoto, care are birouri in Tokio si Paris.
Fujimoto: „rezidentii pot alege daca vor sa interactioneze, sau sa-si pastreze intimitatea. In alte cladiri inalte, acest lucru nu este posibil. La inceput nu am intentionat acest lucru, apoi am realizat ca este vorba despre valori fundamentale.”
Inaugurat in mai, gradul de ocupare al “Copacului Alb” este de suta la suta. Majoritatea proprietarilor sunt localnici.
Lansarea comerciala a avut loc intai in Montpellier, spune Cyrill Meynadier, fondatorul companiei imobiliare Opalia, care a finantat proiectul alaturi de alti patru asociati.
Bugetul constructiei a fost de 22,5 milioane de dolari, fara taxe, iar pretul mediu pe metru patrat de spatiu locuibil este de 5.700 de dolari, balcoanele nefiind incluse la spatiu locuibil.
Jumatate dintre locuinte sunt ocupate de proprietarii acestora, treizeci la suta dintre cumparatori sunt investitori care inchiriaza spatiile unor cupluri tinere din regiune, iar douazeci la suta dintre cumparatori, sunt detinatorii a inca unei locuinte, dar care inteleg dimensiunile artistice ale acestei capodopere arhitecturale, subliniaza Meynadier.
Arhitectul Fujimoto: „pe malul raului este umbra dimineata, iar dupa-amiaza se schimba luminozitatea. Cladirea arata diferit din unghiuri diferite, si in momente diferite ale zilei. De fiecare data cand proiectez o constructie, ma gandesc cum sa creez o experienta cat mai diversa pentru oameni. O cladire care se schimba in fiecare moment, pentru ca oamenii sa nu se plictiseasca.”
